HANS BLUMENBERG – Completitudinea Stelelor

„Textele acestei cărţi au fost produse în aproape trei decenii, ca formare domoală a unei circumscrieri a conceptului unei teorii astronoetice, pornind de la neajutorarea instrumentală și de la dispariţia spectaculosului: cum se situa omul înacest univers de lumi și în raport cu el? Ce le rămânea celor rămași acasă din astronautică? Cu siguranţă, nu numai să facă glose, dar și aceasta totuși, ca o compensaţie senină a faptului că acest acasă nu voia să devină mai confortabil. Totuși, uneori și chiar deseori confortul a fost cel vizat: nu se înregistrase încă pretenţia ca omul să se înalţe din episodul existenţei sale la rangul de „păstrător al Creaţiei” – dar nu fusese el numit deja odată „păstorul fiinţei”? Între idila pastorală, patosul care garantează protecţia și simplul echipament al cunoașterii precise se afirmă sau se pierde poziţia acestei forme fluctuante a „astronoeticii”, care nu va umple niciodată un manual sau un auditoriu, dar care, sub umbrela argumentelor pro și contra, poate găsi într-o „metafizică” oarecare destulă protecţie împotriva intemperiilor pentru cei care nu dispreţuiesc seninătatea spiritului. Sporirea cunoștinţelor și abilităţilor noastre ne-a influenţat doar disproporţionat de puţin gândirea: iar acest lucru este valabil nu numai pentru „evaluarea impactului tehnologic”, ci și pentru estimarea cunoașterii, care pare a avea de-a face cu lucruri mai inofensive. Dar chiar are de-a face?”